5 definiții pentru detartrant (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETARTRÁNT, -Ă, detartranți, -te, s. n., adj. (Substanță) care detartrează. – Din fr. détartrant.

DETARTRÁNT, -Ă, detartranți, -te, s. n., adj. (Substanță) care detartrează. – Din fr. détartrant.

detartránt, ~ă sn, a [At: DEX-S / Pl: ~nți, ~e / E: fr détartrant] 1-2 (Substanță) care detartrează (1-2).

DETARTRÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care servește pentru detartrare. (< fr. détartrant)

detartránt s. n. (ind.) Substanță cu proprietatea de a înlătura tartrul ◊ „Ministerul Comerțului Interior informează că în circuitul comercial s-au introdus recent noi produse pentru întreținerea curățeniei: «Demar» – detergent pentru curățatul și dezinfectatul vaselor și obiectelor sanitare (băi, chiuvete etc.); «Lux» pastă pentru curățat și lustruit obiecte metalice, inclusiv din argint; «Nufar» produs cu care se curăță gălețile din bucătărie și având efect de dezinfectare și deodorizare, ambalat în doze spray; «Nufar» detartrant (scoate piatra) de pe obiectele sanitare din faianță.” R.l. 28 IV 78 p. 5; v. și 3031 V 92 p. 8 (din detartra + -ant; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*detartránt2 s. n., pl. detartránte

Intrare: detartrant (s.n.)
detartrant2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detartrant
  • detartrantul
  • detartrantu‑
plural
  • detartrante
  • detartrantele
genitiv-dativ singular
  • detartrant
  • detartrantului
plural
  • detartrante
  • detartrantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

detartrant

  • 1. (Substanță) care detartrează.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: