3 definiții pentru desțărat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
desțărat, ~ă a [At: AR (1831) 2221/32 / V: (înv) ~țerat, dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: desțăra] (Înv) Care a emigrat.
desțerat, ~ă a vz desțărat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disțărat, ~ă a vz desțărat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: desțărat
desțărat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
desțerat adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
disțărat adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)