desțărare - definiție și paradigmă | dexonline

4 definiții pentru desțărare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desțărare sf [At: AR (1831) 27²/44 / V: (înv) ~țer~, dis~, disțer~ / Pl: ~rări / E: desțăra] (Înv) Emigrare.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

desțerare sf vz desțărare^[1] modificată

În original: desțerare v, evident greșit — LauraGellner

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

disțărare sf vz desțărare

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESȚĂRARE s. v. emigrare, emigrație, expatriere, pribegie.

sursa: Sinonime (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: desțărare

desțărare substantiv feminin

substantiv feminin (F113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	desțărare	desțărarea
nominativ-acuzativ	plural	desțărări	desțărările
genitiv-dativ	singular	desțărări	desțărării
genitiv-dativ	plural	desțărări	desțărărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

desțerare substantiv feminin

substantiv feminin (F113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	desțerare	desțerarea
nominativ-acuzativ	plural	desțerări	desțerările
genitiv-dativ	singular	desțerări	desțerării
genitiv-dativ	plural	desțerări	desțerărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

disțărare substantiv feminin

substantiv feminin (F113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	disțărare	disțărarea
nominativ-acuzativ	plural	disțărări	disțărările
genitiv-dativ	singular	disțărări	disțărării
genitiv-dativ	plural	disțărări	disțărărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—