2 definiții pentru desuflecare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESUFLECA, desuflec, vb. I. Tranz. A desface ceea ce era suflecat. O dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate, iar atunci le desuflecase anume pentru trebușoara asta. CREANGĂ, A. 99.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
desufleca vb. (sil. -fle-), ind. prez. 3 sg. desuflecă; ger. desuflecând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: desuflecare
desuflecare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
desufleca, desuflecverb
- 1. A desface ceea ce era suflecat. DLRLC
- O dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate, iar atunci le desuflecase anume pentru trebușoara asta. CREANGĂ, A. 99. DLRLC
-