2 definiții pentru destors (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTOÁRCE, destórc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagubă, o suferință). A hotărît să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

destoárce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destórc, 1 pl. destoárcem, perf. s. 1 sg. destorséi, 1 pl. destoárserăm; part. destórs

Intrare: destors (part.)
destors1 (part.) participiu
participiu (PT51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destors
  • destorsul
  • destorsu‑
  • destoarsă
  • destoarsa
plural
  • destorși
  • destorșii
  • destoarse
  • destoarsele
genitiv-dativ singular
  • destors
  • destorsului
  • destoarse
  • destoarsei
plural
  • destorși
  • destorșilor
  • destoarse
  • destoarselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

destoarce

  • 1. rar A compensa (o pagubă, o suferință).
    exemple
    • A hotărît să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60.
      surse: DLRLC

etimologie: