2 definiții pentru destoarcere
Explicative DEX
DESTOARCE, destorc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagubă, o suferință). A hotărît să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60.
Ortografice DOOM
destoarce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destorc, 1 pl. destoarcem, perf. s. 1 sg. destorsei, 1 pl. destoarserăm; part. destors
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: destoarcere
destoarcere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
destoarce, destorcverb
- 1. A compensa (o pagubă, o suferință). DLRLCsinonime: compensa
- A hotărît să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.