O definiție pentru desofistica


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desofisticá vb., ind. prez. 3 sg. desofístică

Intrare: desofistica
desofistica verb grupa I conjugarea I
verb (V14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desofistica
  • desofisticare
  • desofisticat
  • desofisticatu‑
  • desofisticând
  • desofisticându‑
singular plural
  • desofistică
  • desofisticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desofistic
(să)
  • desofistic
  • desofisticam
  • desofisticai
  • desofisticasem
a II-a (tu)
  • desofistici
(să)
  • desofistici
  • desofisticai
  • desofisticași
  • desofisticaseși
a III-a (el, ea)
  • desofistică
(să)
  • desofistice
  • desofistica
  • desofistică
  • desofisticase
plural I (noi)
  • desofisticăm
(să)
  • desofisticăm
  • desofisticam
  • desofisticarăm
  • desofisticaserăm
  • desofisticasem
a II-a (voi)
  • desofisticați
(să)
  • desofisticați
  • desofisticați
  • desofisticarăți
  • desofisticaserăți
  • desofisticaseți
a III-a (ei, ele)
  • desofistică
(să)
  • desofistice
  • desofisticau
  • desofistica
  • desofisticaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)