10 definiții pentru deslușit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESLUȘÍT, -Ă, deslușiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. Care se aude limpede. 2. Care se vede precis. 3. Pe înțeles, lămurit, răspicat. – V. desluși.

DESLUȘÍT, -Ă, deslușiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. Care se aude limpede. 2. Care se vede precis. 3. Pe înțeles, lămurit, răspicat. – V. desluși.

deslușit1 sn [At: MDA ms / V: (îvr) dăs~, dos~, ~sclu~, doslo~ / Pl: ~uri / E: desluși] 1-9 Deslușire (1-9). 10 Descifrare. 11 (Înv) Citire.

deslușit2, ~ă a [At: DEX / V: (îvr) dăs~, dos~, ~sclu~, doslo~ / Pl: ~iți, ~e / E: desluși] 1 (D. un sunet, zgomot) Distins cu greutate. 2 (Pex) Auzit2. 3 Care este văzut în întuneric sau într-un spațiu slab luminat. 4 Care se conturează cu claritate. 5 (D. idei, probleme, noțiuni) Care se desprind dintr-un complex de idei, probleme, noțiuni. 6 (Pex) Care a fost făcut să devină clar, limpede, explicit Si: clarificat, elucidat, lămurit. 7 (D. idei, probleme) Devenit limpede, explicit. 8 (D. om) Făcut să înțeleagă. 9 Lămurit asupra unui lucru, fapt etc. 10 Desprins2. 11 Descifrat2. 12 (Înv) Citit2.

DESLUȘÍT, -Ă, deslușiți, -te, adj. 1. Care se aude bine. V. clar. Se opriră și-și aplecară urechea ca să audă picușurile abia deslușite ale dezghețului. SADOVEANU, P. M. 153. Vocile... pătrund în baracă deslușite. SAHIA, N. 83. ◊ (Adverbial) Glasul ceterei s-auzea mai deslușit. CAMILAR, T. 89. Dar în această tăcere se aud deodată deslușit, tot mai aproape și mai aproape, pași de cai, de oameni. GHEREA, ST. CR. II 139. Balan să-ți aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbești deslușit. CREANGĂ, P. 151. 2. Care se vede clar, precis, lămurit. Totul pare acum deslușit, prin marea claritate a undelor. BOGZA, C. O. 350. Umbra creștea în forme din ce în ce mai deslușite... Desigur că-i ea. BART, E. 185. ◊ (Adverbial) Feodor nu putea să vadă deslușit cine este feciorul care venise lîngă el. GALACTION, O. I 677. 3. Lămurit, precis, pe înțeles. Am citit... răspunsul d-voastră nu tocmai deslușit. VLAHUȚĂ, O. A. 431. Să trecem însă mai departe, poate vom găsi o mai deslușită aplicare a teoriilor. GHEREA, ST. CR. II 46. ◊ (Adverbial) Mai bine este să aștepte sosirea nunciului Malaspina... de la care vor afla mai mult și mai deslușit și vor ști ce este de făcut. BĂLCESCU, O. II 267.

DESLUȘÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. DESLUȘI. 2) și adverbial Care se aude sau se vede bine; clar; distinct. /v. a desluși

deslușit a. și adv. limpede: vorbește deslușit.

deslușít, -ă adj. Lămurit, clar. Adv. A vorbi deslușit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESLUȘÍT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. bine. 3. adj. v. citeț. 4. adj. clar, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 5. adv. v. clar.

DESLUȘIT adj., adv. 1. adj. clar, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~; o pronunție ~.) 2. adv. bine, clar, distinct, lămurit, limpede, (reg.) răzvedit. (A vedea ~.) 3. adj. citeț, clar, (livr.) lizibil. (Un scris ~.) 4. adj. clar, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 5. adv. clar, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.)

Deslușit ≠ nedeslușit, neclar, nelămurit, vag

Intrare: deslușit
deslușit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deslușit
  • deslușitul
  • deslușitu‑
  • desluși
  • deslușita
plural
  • deslușiți
  • deslușiții
  • deslușite
  • deslușitele
genitiv-dativ singular
  • deslușit
  • deslușitului
  • deslușite
  • deslușitei
plural
  • deslușiți
  • deslușiților
  • deslușite
  • deslușitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deslușit adesea adverbial

  • 1. Care se aude limpede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Se opriră și-și aplecară urechea ca să audă picușurile abia deslușite ale dezghețului. SADOVEANU, P. M. 153.
      surse: DLRLC
    • Vocile... pătrund în baracă deslușite. SAHIA, N. 83.
      surse: DLRLC
    • Glasul ceterei s-auzea mai deslușit. CAMILAR, T. 89.
      surse: DLRLC
    • Dar în această tăcere se aud deodată deslușit, tot mai aproape și mai aproape, pași de cai, de oameni. GHEREA, ST. CR. II 139.
      surse: DLRLC
    • Balan să-ți aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbești deslușit. CREANGĂ, P. 151.
      surse: DLRLC
  • 2. Care se vede precis.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Totul pare acum deslușit, prin marea claritate a undelor. BOGZA, C. O. 350.
      surse: DLRLC
    • Umbra creștea în forme din ce în ce mai deslușite... Desigur că-i ea. BART, E. 185.
      surse: DLRLC
    • Feodor nu putea să vadă deslușit cine este feciorul care venise lîngă el. GALACTION, O. I 677.
      surse: DLRLC
  • 3. Pe înțeles.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lămurit (adj.) precis răspicat 3 exemple
    exemple
    • Am citit... răspunsul d-voastră nu tocmai deslușit. VLAHUȚĂ, O. A. 431.
      surse: DLRLC
    • Să trecem însă mai departe, poate vom găsi o mai deslușită aplicare a teoriilor. GHEREA, ST. CR. II 46.
      surse: DLRLC
    • Mai bine este să aștepte sosirea nunciului Malaspina... de la care vor afla mai mult și mai deslușit și vor ști ce este de făcut. BĂLCESCU, O. II 267.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi desluși
    surse: DEX '98 DEX '09