deslegà v. 1. a desface ce era legat: a deslega la ochi; 2. fig. a face liber, a destace de o îndatorire, de un jurământ: a deslega de păcate; 3. a dispensa de: a deslega postul; 4. a rezolva: a deslega o ghicitoare. [Lat. vulg. DISLIGARE].

deslega (-g, -at), vb. – A desface nodul. – Mr. dizlegu, megl. disleg, istr. dezlegu. Lat. dĭslĭgāre (Pușcariu 521; Candrea-Dens., 972; REW 2672; Candrea); cf. it. dislegare, prov. desliar, fr. délier, cat. deslligar, sp., port. desligar. Ar putea fi o formație internă, pornindu-se de la lega. – Der. deslegare, s. f. (acțiunea de a dezlega; absolvire); deslegător, adj. (care dezleagă); deslegătură, s. f. (acțiunea de a dezlega).