3 definiții pentru desghina

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desghinà v. Mold. V. desbinà.

desbinà (desghinà) v. 1. a se desface: o oaie se desghină din turmă ISP.; 2. a dezuni, a învrăjbi. [V. îmbinà].

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

desghina (-n, -at), vb. – A separa, a despărți. – Var. dejghina, dezghina, desbina. Origine necunoscută. Pare cuvînt tradițional (sec. XVIII), modificat modern prin analogie cu îmbina, combina (Pușcariu 778; Philippide, Principii, 107). Originea lat. pare sigură, cf. mr. dizgl’inare „a tăia crengile”; este însă greu de admis etimonul lat. *dĭsglŭtināre care este propus în mod curent (Candrea-Dens., 482; Pascu, I, 76); tot așa este și lat. *dĭsglināre, din ngr. γλίνη „cocă, pap” (Giuglea, Dacor., III, 620).

Intrare: desghina
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desghina
  • desghinare
  • desghinat
  • desghinatu‑
  • desghinând
  • desghinându‑
singular plural
  • desghi
  • desghinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desghin
(să)
  • desghin
  • desghinam
  • desghinai
  • desghinasem
a II-a (tu)
  • desghini
(să)
  • desghini
  • desghinai
  • desghinași
  • desghinaseși
a III-a (el, ea)
  • desghi
(să)
  • desghine
  • desghina
  • desghină
  • desghinase
plural I (noi)
  • desghinăm
(să)
  • desghinăm
  • desghinam
  • desghinarăm
  • desghinaserăm
  • desghinasem
a II-a (voi)
  • desghinați
(să)
  • desghinați
  • desghinați
  • desghinarăți
  • desghinaserăți
  • desghinaseți
a III-a (ei, ele)
  • desghi
(să)
  • desghine
  • desghinau
  • desghina
  • desghinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)