10 definiții pentru desfăcat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desfăcat1 sn [At: MANOLACHE, DRĂGHICI, I. 8/12 / V: (pop) dis~ / E: desfăca] 1 (Îvp) Depănușare. 2-6 Desfăcare (2-6).

desfăcat2, ~ă a [At: MANOLACHE, DRĂGHICI, I. 9/15 / V: (pop) dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfăca] 1 (Îrg; d. știuleții de porumb) Depănușat2. 2 (Mol; Trs; d. porumb) Cules de pe câmp. 3 (Îvp; d. păstăi, mai ales de fasole) Dezghiocat2. 4 (Trs; d. nuci) Scos din coajă. 5 (Reg; d. spicele de grâu) Curățat de boabe. 6 (Reg; d. ovăz) Scuturat2.

DESFĂCÁT1 s. n. Acțiunea de a desfăca. Voi face cîteva zile la desfăcat. CONTEMPORANUL, VI 294.

DESFĂCÁT2, -Ă, desfăcați, -te, adj. (Despre știuleții de porumb) Cu boabele scoase; curățat de pănuși.

desfăcat n. Mold. desghiocatul porumbului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desfăcá vb., ind. prez. 1 sg. desfác, 2 sg. desfáci, 3 sg. desfácă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESFĂCÁ vb. v. desciocăla.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

desfăcá (-ác, -át), vb. – A dezghioca. – Var. deșfăca. Mr. disvucare. Origine incertă, probabil expresivă. Nu pare posibil să se separe acest cuvînt de contrariul lui înșfăca, de la care poate deriva, ca deschide de la închide sau descălța de la încălța. Totuși, Candrea-Dens., 568 și Candrea propun lat. *disfabicāre; iar Pascu, Beiträge, 16, pleacă de la mr., ceea ce nu explică și care nu este sigur că este același cuvînt. Pentru Scriban, este vorba de o var. de la dehoca. Densusianu, Rom., XXXI, 76, se gîndea la o încrucișare a lui desface cu desghioca.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

desfăcát1, s.n. – Desfăcare, depănușare: „Desfăcatul era o adevărată sărbătoare la care participau feciori și fete, se glumea, se cânta. Gazda casei dădea o cină la sfârșitul acestei munci” (Dăncuș, 1986: 45). – Din desfăca (MDA).

desfăcát2, -ă, desfăcați, -te, adj. – (reg.) Despănușat. – Din desfăca (MDA).

Intrare: desfăcat
desfăcat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfăcat
  • desfăcatul
  • desfăcatu‑
  • desfăca
  • desfăcata
plural
  • desfăcați
  • desfăcații
  • desfăcate
  • desfăcatele
genitiv-dativ singular
  • desfăcat
  • desfăcatului
  • desfăcate
  • desfăcatei
plural
  • desfăcați
  • desfăcaților
  • desfăcate
  • desfăcatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)