7 definiții pentru desfăcat (s.n.)
Explicative DEX
desfăcat1 sn [At: MANOLACHE, DRĂGHICI, I. 8/12 / V: (pop) dis~ / E: desfăca] 1 (Îvp) Depănușare. 2-6 Desfăcare (2-6).
DESFĂCAT1 s. n. Acțiunea de a desfăca. Voi face cîteva zile la desfăcat. CONTEMPORANUL, VI 294.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfăcat n. Mold. desghiocatul porumbului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disfăcat1 sn vz desfăcat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
desfăcát¹, s.n. Desfăcare, depănușare: „Desfăcatul era o adevărată sărbătoare la care participau feciori și fete, se glumea, se cânta. Gazda casei dădea o cină la sfârșitul acestei munci” (Dăncuș, 1986: 45). – Din desfăca.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
desfăcát², -ă, desfăcați, -te, adj. (reg.) Despănușat. – Din desfăca.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
desfăcat1, s.n. – Desfăcare, depănușare: „Desfăcatul era o adevărată sărbătoare la care participau feciori și fete, se glumea, se cânta. Gazda casei dădea o cină la sfârșitul acestei munci” (Dăncuș, 1986: 45). – Din desfăca (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
desfăcatsubstantiv neutru
- 1. Acțiunea de a desfăca. DLRLC
- Voi face cîteva zile la desfăcat. CONTEMPORANUL, VI 294. DLRLC
-