descântare sf [At: MARDARIE, L. 336 / Pl: ~tări / E: descânta] 1 (Rar) Rostire de formule considerate magice, însoțite sau nu de gesturi rituale, cu scopul de a vindeca o boală sau a îndepărta un rău, un farmec Si: descântat¹ (1). 2 Fermecare a cuiva pentru a face rău Si: descântat¹ (2). 3 (Reg) Numărare la unele jocuri de copii care se concretizează în rostirea unor formule ritmice pentru a alege jucătorul care urmează să-i caute sau să-i prindă pe ceilalți participanți Si: descântat¹ (3). 4 (Trs; Ban) Strigătură spusă în timpul unui dans popular Si: descântat¹ (4). 5 (Fig) Impresionare puternică a cuiva Si: descântat¹ (5). 6 (Fam) Încercare de a convinge (pe cineva), spunând lucruri nesincere sau lingușitoare Si: descântat¹ (6). 7 (Fig) Mustrare a cuiva Si: descântat¹ (7). 8 (Fig) Cicălire. 9 (Pex) Îngânare.