6 definiții pentru descruntat descruntare

DESCRUNTÁ, descrunt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A(-și) descreți fruntea; a(-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței. – Des1- + [în]crunta.

descruntá vb., ind. prez. 3 sg. descrúntă

DESCRUNTÁ vb. v. descreți.

A se descrunta ≠ a (se) încrunta

A DESCRUNTÁ descrúnt tranz. rar (sprâncenele, fruntea) A face să se descrunte. /des- + a [în]crunta

A SE DESCRUNTÁ mă descrúnt tranz. A exprima mulțumire, având o mină destinsă. /<des- + a [în]crunta

Intrare: descruntat
descruntat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descruntat descruntatul descrunta descruntata
plural descruntați descruntații descruntate descruntatele
genitiv-dativ singular descruntat descruntatului descruntate descruntatei
plural descruntați descruntaților descruntate descruntatelor
vocativ singular
plural
descruntare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descruntare descruntarea
plural descruntări descruntările
genitiv-dativ singular descruntări descruntării
plural descruntări descruntărilor
vocativ singular
plural