6 definiții pentru descruntat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCRUNTA, descrunt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A(-și) descreți fruntea; a(-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței. – Des1- + [în]crunta.
A DESCRUNTA descrunt tranz. rar (sprâncenele, fruntea) A face să se descrunte. /des- + a [în]crunta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DESCRUNTA mă descrunt tranz. A exprima mulțumire, având o mină destinsă. /<des- + a [în]crunta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descrunta vb., ind. prez. 3 sg. descruntă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCRUNTA vb. v. descreți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A se descrunta ≠ a (se) încrunta
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: descruntat
descruntat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
descrunta, descruntverb
- 1. A(-și) descreți fruntea; a(-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Surîse îndată prin somn unui vis șăgalnic care-i descruntă figura. C. PETRESCU, C. V. 7. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des- + [în]crunta. DEX '09