3 definiții pentru descotoșmănit descotoșmănire

DESCOTOȘMĂNÍ, descotoșmănesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) scoate hainele (prea groase și prea multe); a (se) dezbrăca de lucruri care incomodează. [Var.: descotoșmăná vb. I] – Des1- + [în]cotoșmăni.

descotoșmăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descotoșmănésc, imperf. 3 sg. descotoșmăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. descotoșmăneáscă

A DESCOTOȘMĂNÍ ~ésc tranz. A dezbrăca de hainele prea multe și prea groase. /des- + a [în]cotoșmăni

Intrare: descotoșmănit
descotoșmănit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descotoșmănit descotoșmănitul descotoșmăni descotoșmănita
plural descotoșmăniți descotoșmăniții descotoșmănite descotoșmănitele
genitiv-dativ singular descotoșmănit descotoșmănitului descotoșmănite descotoșmănitei
plural descotoșmăniți descotoșmăniților descotoșmănite descotoșmănitelor
vocativ singular
plural
descotoșmănire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descotoșmănire descotoșmănirea
plural descotoșmăniri descotoșmănirile
genitiv-dativ singular descotoșmăniri descotoșmănirii
plural descotoșmăniri descotoșmănirilor
vocativ singular
plural