O definiție pentru descopciere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descopcia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 3 sg. și pl. descopciază, 1 pl. descopciem (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. descopcieze; ger. descopciind (sil. -ci-ind)

Intrare: descopciere
descopciere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descopciere
  • descopcierea
plural
  • descopcieri
  • descopcierile
genitiv-dativ singular
  • descopcieri
  • descopcierii
plural
  • descopcieri
  • descopcierilor
vocativ singular
plural