2 definiții pentru descolătăci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCOLĂTĂCÍ vb. v. descolăci.

descolătăci vb. v. DESCOLĂCI.

Intrare: descolătăci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descolătăci
  • descolătăcire
  • descolătăcit
  • descolătăcitu‑
  • descolătăcind
  • descolătăcindu‑
singular plural
  • descolătăcește
  • descolătăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descolătăcesc
(să)
  • descolătăcesc
  • descolătăceam
  • descolătăcii
  • descolătăcisem
a II-a (tu)
  • descolătăcești
(să)
  • descolătăcești
  • descolătăceai
  • descolătăciși
  • descolătăciseși
a III-a (el, ea)
  • descolătăcește
(să)
  • descolătăcească
  • descolătăcea
  • descolătăci
  • descolătăcise
plural I (noi)
  • descolătăcim
(să)
  • descolătăcim
  • descolătăceam
  • descolătăcirăm
  • descolătăciserăm
  • descolătăcisem
a II-a (voi)
  • descolătăciți
(să)
  • descolătăciți
  • descolătăceați
  • descolătăcirăți
  • descolătăciserăți
  • descolătăciseți
a III-a (ei, ele)
  • descolătăcesc
(să)
  • descolătăcească
  • descolătăceau
  • descolătăci
  • descolătăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)