4 definiții pentru descăpățânat descăpățânare

descăpățânát, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~áți, ~e / E: descăpățâna] (Îvr) Decapitat.

DESCĂPĂȚÂNÁ, descăpățânez, vb. I. Tranz. (Înv.) A decapita. – Des1- + căpățână.

descăpățâná vb., ind. prez. 1 sg. descăpățânéz, 3 sg. și pl. descăpățâneáză

DESCĂPĂȚÂNÁ vb. v. decapita.

Intrare: descăpățânat
descăpățânat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descăpățânat descăpățânatul descăpățâna descăpățânata
plural descăpățânați descăpățânații descăpățânate descăpățânatele
genitiv-dativ singular descăpățânat descăpățânatului descăpățânate descăpățânatei
plural descăpățânați descăpățânaților descăpățânate descăpățânatelor
vocativ singular
plural
descăpățânare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descăpățânare descăpățânarea
plural descăpățânări descăpățânările
genitiv-dativ singular descăpățânări descăpățânării
plural descăpățânări descăpățânărilor
vocativ singular
plural