O definiție pentru derivativ (s.n.)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+derivativ2 s. n., pl. derivative
Intrare: derivativ (s.n.)
derivativ2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||