DERETECA (-tec), DERETICA, DIRETICA (-tic) vb. tr. și intr. A face rînduială prin casă, scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd, etc.: fata scutură și deretică și așeză toate lucrușoarele pe la locurile lor (ISP.); cocoana Leonora diretică odăile chiriașilor (BR.-VN.) [lat. de-radīcare].

❍ DERĂDICA (-ic) vb. tr. = DERETECA.

DERDICA = DERETECA.