DREGE, † DEREGE, † DIREGE (-eg; perf. -esei; part. -es) vb. tr. 1 ‡ A conduce, a îndruma, a călăuzi: urmele mele (pașii mei) drege după cuvîntul tău (PS.-SCH.) ¶ 2 A pune în ordine, a rîndui, a pregăti cum trebue: mai drege una, mai alta prin casă, ca muiere vrednică (FR.-CDR.); deșertă plosca, își drese glasul și începu (NEGR.); Tuși, își drese gîtlejul și ’ncepu a povesti (PANN) ¶ 3 A face, a pune la cale: s’a luat după dînsul, să vadă ce va drege cu banii (SB.); ei nu știau ce să facă, ce să dreagă, ca să umble după placul ei (ISP.) ¶ 4 F A pedepsi, a-i veni de hac: ei las’, măi bade, că te oiu drege eu! (ALECS.) ¶ 5 🍽 A pune într’o mîncare condimentele necesare sau a-i adăuga lapte, unt, ouă, zahăr, etc., spre a-i da un gust mai bun: unii fac diresala fierbînd barabulele cu borș și dregîndu-le cu smîntînă (ȘEZ.) ¶ 6 ~ vinul, a-l amesteca cu apă sau diferite ingrediente ¶ 7 A sulemeni, a da cu suliman, a spoi (obrazul): femeile în Orient au urîciosul obiceiu de a-și drege obrazul cu suliman ¶ 8 ‡ A turna (vin) în pahare: păharnicul al treile... direge și el la masa Domnului (GR.-UR.); cînd păhărniceii dreseră pe la toți prin pahare, Mihnea se sculă (ODOB.) ¶ 9 A îndrepta ceva stricat, a repara: ~ un ceasornic; F: meșterul strică și drege de frică ¶ 10 👕 A coase pe unde e rupt, a pune un petec, a cîrpi vorb. de o rufă, de o haină, de o încălțăminte; (P): mai rău te rupi, cînd vrei să te dregi (ZNN.); na-ți-o frîntă, că ți-am dres-o, se zice cuiva care, vrînd să îndrepteze o greșală, face una mai mare ¶ 11 Ⓕ A îndrepta, a șterge o greșală: a dres greșala pe care a făcut-o [lat. dĭrĭgĕre].

DRES, ‡ DERES, † DIRES I. adj. p. D(E)REGE ¶ ¶ C. NEDIRES. II. sbst. Faptul de a drege: ~ul ciorapilor; diresul borșului cu ouă se face așa (ȘEZ.). III. DRESURI, † DIRESURI sf. pl. 1 🍽 Diferite ingrediente, arome sau condimente ce se pun în bucate spre a le face mai gustoase: Asta-i a Românului Plăcută mîncare, Gătită cu dresuri (SEV.) ¶ 2 🍸 Aromele sau alte ingrediente ce se pun în vin, spre a-l face mai gustos, spre a-l preface: Cu vin prisne și plin de deresuri (DOS.) ¶ 3 Sulimanuri și alte unsori ce se pun pe obraz spre a ascunde sbîrciturile, petele și alte urme lăsate de pecetea vremii: pe aici n’au putut răzbate nici dresurile nici stămburile orașelor (VLAH.) ¶ 4 A face dresuri, a lua dispozițiile necesare: fata împăratului își făcu dresurile cum o învățase tatăl său (ISP.). IV. ‡ DRES, ‡ DIRES (pl. -ese) sn. Act, document, hrisov, zapis: au apucat... zapisele întru carele au fost și dresele cele de domnie a lui Vasilisc, nepotul lui Despot (LET.).

derége, dereg, (direge, derede, deré), v.t. (înv.) 1. A curăța bucatele (grâul, secara) de semințe străine și de gunoi. 2. A repara: „Eu, Nechita Pop Ștefancul din Ilișești am tocmit și am dires această carte cu cheltuiala mea...” (Socolon, 2005: 329-330). 3. A potrivi gustul unei mâncări: „Nu știu ce deré” (Faiciuc). ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, cu sensul de „a tăia”. – Var. a lui drege (DEX, MDA).