derége, dereg, (direge, derede, deré), v.t. (înv.) 1. A curăța bucatele (grâul, secara) de semințe străine și de gunoi. 2. A repara: „Eu, Nechita Pop Ștefancul din Ilișești am tocmit și am dires această carte cu cheltuiala mea...” (Socolon, 2005: 329-330). 3. A potrivi gustul unei mâncări: „Nu știu ce deré” (Faiciuc). ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, cu sensul de „a tăia”. – Var. a lui drege (DEX, MDA).