DEPUTAȚIE, deputații, s. f. (Învechit și arhaizant) Deputăție (2). Eliade a pus pe umeri o pelerină albă și așteaptă solemn deputația de săteni. CAMIL PETRESCU, B. 112. Mihai-vodă trimise o deputație de două persoane. BĂLCESCU, O. II 266. – Variantă: (învechit) deputațiune (pronunțat -ți-u-) (CAMIL PETRESCU, B. 110) s. f.

* DEPUTAȚIUNE, * DEPUTAȚIE sf. 1 Trimiterea unor persoane cu însărcinarea de a regula o afacere ¶ 2 Persoanele trimise cu această însărcinare [fr.].

DEPUTAȚIUNE s. f. v. deputație.

deputați(un)e f. 1. trimitere de persoane însărcinate cu o misiune; 2. înseși acele persoane.

*deputațiúne f. (lat. de-putátio, -ónis. V. reputațiune). Acțiunea de a deputa. Comisiune de deputațĭ, de trimeșĭ aĭ cuĭva: a deputațiune a sosit la palat. Calitatea de deputat. – Și -áție.