depus¹ sn [At: MDA ms / E: depune²] 1-2 Depunere (4-5).

depus², ~ă a [At: DENSUSIANU, L. 59 / V: dăp~ / Pl: ~uși, ~e / E: depune] 1 (D. obiecte) Care a fost pus, lăsat undeva sau cuiva. 2 (D. ouăle unor animale) Eliminat la un loc potrivit. 3 (D. suspensii dintr-un lichid) Sedimentat pe fundul recipientului. 4 (D. bani) Lăsat în păstrare la o instituție bancară. 5 (D. jurământ) Pronunțat în prezența unei asistențe sau unei autorități. 6 (D. un act) Înaintat unei autorități. 7 (Glg) Stratificat². 8 (Jur; îe) ~ la dosar Anexat unui dosar, pentru a servi ca element de judecată. 9 (Jur; îe) ~ la tribunal Încredințat unui tribunal. 10 (D. un delincvent) Întemnițat². 11 (D. activități, eforturi etc.) Desfășurat². 12 (Fig; d. un domnitor, un ierarh bisericesc) Demis². 13 (Reg; d. vite) Aproape de momentul expulzării fătului.

dăpus af vz depus²