10 definiții pentru depus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

depus2, ~ă a [At: DENSUSIANU, L. 59 / V: dăp~ / Pl: ~uși, ~e / E: depune] 1 (D. obiecte) Care a fost pus, lăsat undeva sau cuiva. 2 (D. ouăle unor animale) Eliminat la un loc potrivit. 3 (D. suspensii dintr-un lichid) Sedimentat pe fundul recipientului. 4 (D. bani) Lăsat în păstrare la o instituție bancară. 5 (D. jurământ) Pronunțat în prezența unei asistențe sau unei autorități. 6 (D. un act) Înaintat unei autorități. 7 (Glg) Stratificat2. 8 (Jur; îe) ~ la dosar Anexat unui dosar, pentru a servi ca element de judecată. 9 (Jur; îe) ~ la tribunal Încredințat unui tribunal. 10 (D. un delincvent) Întemnițat2. 11 (D. activități, eforturi etc.) Desfășurat2. 12 (Fig; d. un domnitor, un ierarh bisericesc) Demis2. 13 (Reg; d. vite) Aproape de momentul expulzării fătului.

depus1 sn [At: MDA ms / E: depune2] 1-2 Depunere (4-5).

DEPÚNE1, depún, vb. III. 1. Tranz. A lăsa un obiect din mână, punându-l undeva. ◊ Expr. A depune bani (la o instituție bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară). A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei. A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) = a înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.) A depune muncă (sau efort, osteneală etc.) = a munci, a se strădui. (Rar) A depune un examen = a da un examen. A depune jurământ(ul) = a) (despre o parte în litigiu sau despre un martor) a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b) (despre unele categorii de oameni și despre militari) a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării. A depune mărturie = (despre un martor) a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces. 2. Tranz. (Despre animale care se înmulțesc prin ouă) A elimina ouăle (la loc potrivit). 3. Refl. (Despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) A se așeza la fund, formând sedimente; a se sedimenta. [Perf. s. depusei, part. depus] – Din lat. deponere (cu sensurile fr. déposer).

DEPÚNE2 pers. 3 depúne, vb. III. Intranz. (Reg.; despre vaci, bivolițe etc.) A-și mări ugerul (ca urmare a secreției abundente de lapte), a fi aproape să fete. [Perf. s. depuse, part. depus] – Lat. deponere.

DEPÚNE vb. III. 1. tr. A pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare). ◊ A depune bani = a încredința bani spre păstrare (de obicei unei instituții); a depune un mandat = a renunța la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini. 2. tr., refl. A cădea sau a lăsa să cadă la fund (substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului). 3. intr. A face o depoziție. [P.i. depún, perf.s. -pusei, part. -pus. / < lat. deponere, cf. fr. déposer, după pune].

A DEPÚNE depún tranz. 1) (obiecte) A lăsa din mâini, punând într-un anumit loc. 2) (bani, hârtii de valoare etc.) A pune pentru păstrare la o instituție bancară; a consemna. 3) (acte, cereri, memorii etc.) A înainta (unui for competent) spre examinare. ◊ ~ mandatul a renunța la o demnitate, la un post, invocând diverse motive. ~ muncă (sau efort, osteneală) a munci cu străduință. ~ armele a recunoaște că a fost învins și a înceta să lupte; a se preda. ~ jurământ a) a jura în privința autenticității faptelor pe care le declară; b) a jura în mod solemn privind îndeplinirea datoriei față de patrie. ~ mărturie a face declarații în fața unei instanțe judecătorești sau penale. /<lat. deponere

A SE DEPÚNE pers. 3 se ~ intranz. (despre materii, substanțe aflate în suspensie) A se așeza la fund sub formă de sediment; a se sedimenta. /<lat. deponere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPÚNE vb. 1. a lăsa, a preda. (A ~ geamantanul la gară.) 2. v. preda. 3. v. pune. 4. v. plăti. 5. a se așeza, a se așterne, a se pune. (S-a ~ mult praf pe...) 6. v. cădea. 7. v. sedimenta. 8. v. desfășura. 9. v. presta. (A ~ un jurământ.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

depúne (-n, -ns), vb.1. Despre oi și vaci, a făta. – 2. Despre oi și vaci, a fi fecundată. – 3. A depune, a lăsa. – Var. (sensurile 1 și 2) dăpune. Mr., megl. dipun „descind”. Lat. *dĕpōnĕre (Pușcariu 502; Candrea-Dens., 1463; REW 2572; Tiktin; Candrea; Scriban), cf. it. deporre, sp., prov. deponer, port. depôr. Este cuvînt popular, din fondul tradițional lat., cu primele sensuri. Cu toate uzurile care înseamnă „a depune” este neol.Der. deponent, adj.; depunător, adj.; depozant, s. m., din fr. déposant; depozit, s. n., mr. dipozit, din it. deposito; depozita, vb.; depozitar, s. m.; depoziți(un)e, s. f., toate neol.

Intrare: depus
depus adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depus
  • depusul
  • depusu‑
  • depu
  • depusa
plural
  • depuși
  • depușii
  • depuse
  • depusele
genitiv-dativ singular
  • depus
  • depusului
  • depuse
  • depusei
plural
  • depuși
  • depușilor
  • depuse
  • depuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)