7 definiții pentru depersonalizat despersonalizat

depersonalizát2, -ă a [At: RALEA. S. T. II, 77 / V: desp~ / Pl: ~áți, ~e / E: depersonaliza] Care și-a pierdut personalitatea.

depersonalizát1 sn [At: MDA ms / V: desp~ / E: depersonaliza] 1-2 Depersonalizare (1-2).

DEPERSONALIZÁT, -Ă, depersonalizați, -te, adj. Care și-a pierdut personalitatea; fără personalitate. [Var.: despersonalizát, -ă adj.] – V. depersonaliza.

DESPERSONALIZÁT, -Ă adj. v. depersonalizat.

DEPERSONALIZÁT, -Ă, depersonalizați, -te, adj. Care și-a pierdut personalitatea; fără personalitate. [Var.: despersonalizát, -ă adj.] – V. depersonaliza.

DESPERSONALIZÁT, -Ă adj. v. depersonalizat.

DESPERSONALIZÁT, -Ă, despersonalizați, -te, adj. (Rar) Care și-a pierdut personalitatea; lipsit de personalitate. ♦ Fig. Lipsit de căldură, de viață. Am găsit... o cameră de găzduit, groaznic de despersonalizată și de tristă. GALACTION, O. I 680.

Intrare: depersonalizat
depersonalizat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depersonalizat depersonalizatul depersonaliza depersonalizata
plural depersonalizați depersonalizații depersonalizate depersonalizatele
genitiv-dativ singular depersonalizat depersonalizatului depersonalizate depersonalizatei
plural depersonalizați depersonalizaților depersonalizate depersonalizatelor
vocativ singular
plural
despersonalizat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular despersonalizat despersonalizatul despersonaliza despersonalizata
plural despersonalizați despersonalizații despersonalizate despersonalizatele
genitiv-dativ singular despersonalizat despersonalizatului despersonalizate despersonalizatei
plural despersonalizați despersonalizaților despersonalizate despersonalizatelor
vocativ singular
plural