10 definiții pentru dentală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DENTALĂ, dentale, adj. f.[1] (În sintagma) Consoană dentală (și substantivat, f.) = consoană care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori. – Din fr. dental. modificată
- Adăugat mențiunea f. — gall
DENTAL, -Ă, dentali, -e, adj., s. f. (În sintagma) Consoană dentală (și substantivat, f.) = care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori. – Din fr. dental.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dental1, ~ă sf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~le / E: fr dental] (Consoană) care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DENTAL, -Ă, dentali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) A cărui ocluziune sau constricțiune se produce între vîrful limbii și dinții incisivi superiori sau inferiori. Sunetele «t», «d», «s», «z» sînt consoane dentale. ◊ (Substantivat, f.) Dentala «d» este o consoană sonoră.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DENTAL, -Ă adj., s.f. (Consoană) care se articulează atingînd cu vîrful limbii dinții incisivi superiori sau inferiori. [< fr. dental].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DENTAL2, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin atingerea dinților incisivi, superiori sau inferiori, cu vârful limbii. (< fr. dental)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DENTAL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre consoane) Care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi. /<fr. dental
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*dentál, -ă adj. (lat. dentalis, d. dene, dentis, dinte). Gram. Se zice despre consonantele care se pronunță punînd limba pe dințĭ, ca d, t. S.f. O dentală, o consonantă dentală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dentală s. f., g.-d. art. dentalei; pl. dentale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dentală s. f., g.-d. art. dentalei; pl. dentale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dentală, dentalesubstantiv feminin
- (Consoană dentală) Consoană care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori. DEX '09 DN
- Dentala «d» este o consoană sonoră. DLRLC
-
etimologie:
- dental DEX '09 DEX '98 DN