O definiție pentru demotivare
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+demotiva (a ~) vb., ind. prez. 1 demotivez, 3 demotivează; conj. prez. 1 să demotivez, 3 să demotiveze
Intrare: demotivare
demotivare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||