5 definiții pentru democrat-creștin (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

democrát-creștín s. m., adj. Membru al unei formațiuni politice care aplică principiile creștinismului ◊ „Premierul M.R. a prezentat joi după-amiază declarația-program a noului guvern de centru-stânga, format din democrat-creștini, socialiști și socialiști democratici.” Sc. 22 III 74 p. 6. ◊ „El [dosarul] conține rezultatele «interogatoriilor» la care a fost supus fostul lider democrat-creștin, răpit și asasinat de «Brigăzile roșii».” Sc. 20 X 78 p. 6; v. și R.l. 1 VI 79 p. 6; v. și democreștin (din democrat + creștin; cf. it. democristiano)

democrat, ~ă [At: HELIADE, O. I, 472 / Pl: ~ați, ~e / E: fr démocrate] 1-2 smf, a (Persoană) care are convingeri democratice, care militează pentru democrație. 3-4 smf, a (Îs) ~ revoluționar (Persoană) care a urmat ideologia revoluției burghezo- democratice și a militat pentru aceasta. 5-6 smf, a (Îs) ~ creștin (Persoană) care face parte dintr-un partid politic cu ideologie de centru-stânga. 7-8 sn, a (Îas) Partid politic burghez sub influența bisericii. 9-11 a Democratic (1-3). 12-13 a (Îs) ~ popular Care (aparține democrației populare sau) se referă la democrația populară.

DEMOCRÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al democrației. ♦ ~ți revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale; partid ~ = partid cu orientare democrată; ~-creștin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului. II. adj. democratic. (< fr. démocrate)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*democrát-creștín (-mo-crat-) adj. m., s. m., pl. democrát-creștíni; adj. f., s. f. democrát-creștínă, pl. democrát-creștíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMOCRAT-CREȘTÍN s., adj. (POL.) creștin-democrat.

Intrare: democrat-creștin (s.m.)
democrat-creștin2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • democrat-creștin
  • democrat-creștinul
  • democrat-creștinu‑
plural
  • democrat-creștini
  • democrat-creștinii
genitiv-dativ singular
  • democrat-creștin
  • democrat-creștinului
plural
  • democrat-creștini
  • democrat-creștinilor
vocativ singular
  • democrat-creștinule
plural
  • democrat-creștinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

democrat-creștin, -ă (persoană) democrat-creștină

  • 1. Membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului.
    surse: MDN '00

etimologie: