3 definiții pentru demistificator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMISTIFICATÓR, -OÁRE, demistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care demistifică. – Demistifica + suf. -tor.

DEMISTIFICATÓR, -OÁRE, demistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care demistifică. – Demistifica + suf. -tor.

demistificator, ~oare smf, a [At: LL 1972, nr. 2, 124 / Pl: ~i, ~oare / E: demistifica + -tor] 1-2 (Persoană) care demistifică.

DEMISTIFICATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care demistifică. (< fr. démystificateur)

Intrare: demistificator (s.m.)
demistificator2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demistificator
  • demistificatorul
  • demistificatoru‑
plural
  • demistificatori
  • demistificatorii
genitiv-dativ singular
  • demistificator
  • demistificatorului
plural
  • demistificatori
  • demistificatorilor
vocativ singular
  • demistificatorule
plural
  • demistificatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demistificator, -oare demistificatoare

  • 1. (Persoană) care demistifică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Demistifica + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN