5 definiții pentru dedus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dedús1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: deduce] 1-2 Deducție (1-2). 3 Deducere (3). 4 (Înv) Scădere. 5 (Îvr) Deducere (5).

dedús2, ~ă a [At: PROT.-POP., N. D. / Pl: ~úși, ~e / E: deduce] 1-2 (D. idei, principii) Stabilit prin deducție (1-2). 3 (Îvr; d. cuvinte) Derivat. 4 (Îvr) Care este urmare a unui fapt.

DEDÚS, -Ă, deduși, -se, adj. (Despre idei, principii) Stabilit prin deducție. – V. deduce.

DEDÚS, -Ă, deduși, -se, adj. (Despre o idee, un principiu) Stabilit prin deducție. – V. deduce.

DEDÚS, -Ă, deduși, -se, adj. (Despre o idee, un principiu) Stabilit prin deducție, obținut ca o concluzie.

Intrare: dedus
dedus adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedus
  • dedusul
  • dedusu‑
  • dedu
  • dedusa
plural
  • deduși
  • dedușii
  • deduse
  • dedusele
genitiv-dativ singular
  • dedus
  • dedusului
  • deduse
  • dedusei
plural
  • deduși
  • dedușilor
  • deduse
  • deduselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dedus

  • 1. (Despre idei, principii) Stabilit prin deducție.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • vezi deduce
    surse: DEX '98 DEX '09