3 definiții pentru dedulcire dădălcire dădulcire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dedulcire sf [At: POLIZU / V: (reg) dădăl~, dăd~ / Pl: ~ri / E: dedulci] 1 Obișnuire cu ceva plăcut Si: dedulceală (1), dedulcit1 (1). 2 Descoperire a unui lucru bun Si: dedulceală (2), dedulcit1 (2). 3 Prindere de gust pentru ceva Si: dedulceală (3), dedulcit1 (3). 4 Învățare cu binele Si: dedulceală (4), dedulcit1 (4). 5 (Înv) Îndulcire. 6 Deprindere cu un viciu Si: dedulceală (6), dedulcit1 (6). 7-8 (Mâncare sau) oferire cuiva a unei mâncări de dulce2 în zilele de post Si: dedulceală (7-8), dedulcit1 (7-8), spurcare. 9-10 (Pex) (Mâncare sau) oferire cuiva a unei mâncări foarte bune Si: dedulceală (9-10), dedulcit1 (9-10), înfruptare.

Intrare: dedulcire
dedulcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedulcire
  • dedulcirea
plural
  • dedulciri
  • dedulcirile
genitiv-dativ singular
  • dedulciri
  • dedulcirii
plural
  • dedulciri
  • dedulcirilor
vocativ singular
plural
dădălcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dădălcire
  • dădălcirea
plural
  • dădălciri
  • dădălcirile
genitiv-dativ singular
  • dădălciri
  • dădălcirii
plural
  • dădălciri
  • dădălcirilor
vocativ singular
plural
dădulcire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.