4 definiții pentru decula


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decula vt [At: ȘINCAI, HR. II, 281/32 / V: ~lcá / Pzi: ~cúl și ~léz / E: ns cf dăhula] (Trs; înv; c.i. oameni) 1 A bate foarte tare, a doborî la pământ (ca urmare a unor lovituri). 2 (Pex) A nimici.

DECULÁ, decúl, vb. I. Tranz. (Reg.) A bate rău, a deșela.

dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și dihăĭnéz (sud) și deculéz (Trans.) și dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl. M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și dăobesc (Olt.): dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V. dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc.

deculéz v. tr. V. dăhulez.

Intrare: decula
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decula
  • deculare
  • deculat
  • deculatu‑
  • deculând
  • deculându‑
singular plural
  • decu
  • deculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decul
(să)
  • decul
  • deculam
  • deculai
  • deculasem
a II-a (tu)
  • deculi
(să)
  • deculi
  • deculai
  • deculași
  • deculaseși
a III-a (el, ea)
  • decu
(să)
  • decule
  • decula
  • deculă
  • deculase
plural I (noi)
  • deculăm
(să)
  • deculăm
  • deculam
  • decularăm
  • deculaserăm
  • deculasem
a II-a (voi)
  • deculați
(să)
  • deculați
  • deculați
  • decularăți
  • deculaserăți
  • deculaseți
a III-a (ei, ele)
  • decu
(să)
  • decule
  • deculau
  • decula
  • deculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)