2 definiții pentru deconotat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECONOTA vb. tr. a descifra o conotație. (< de1- + conota/ție/)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deconota vb., ind. prez.1 sg. deconotez, 3 sg. și pl. deconotează; conj. prez. 3 sg. și pl. deconoteze; ger. deconotând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: deconotat
deconotat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)