2 definiții pentru declichetat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECLICHETA vb. tr. a elibera clichetul care imobilizează un mecanism. (< fr. décliqueter)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
declicheta vb., ind. prez.3 sg. declichetează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: declichetat
declichetat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
declichetare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)