5 definiții pentru decadent (persoană)
Explicative DEX
decadent, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. III, 33 / Pl: ~nți, ~e / E: fr décadent] 1 a Care se află în declin. 2 a Care prezintă caracterele decadentismului. 3 a Propriu decadentismului. 4-5 smf, a (Pan) (Persoană) cu comportament, cu atitudini ieșite din comun care nu respectă anumite reguli, anumite conveniențe sociale, un anumit fel de a se îmbrăca. 6-7 smf, a (Adept) al decadentismului (1).
DECADENT, -Ă adj. 1. Care decade, în declin. 2. Propriu decadentismului. // s.m. și f. Adept al decadentismului. [Cf. fr. décadent, it. decadente].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECADENT, -Ă I. adj. 1. care se află în decadență; în regres. II. adj., s. m. f. (adept) al decadentismului. (< fr. décadent)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECADENT2 ~ți m. Adept al decadentismului. /<fr. décadent
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*decadént, -ă adj. și s. (fr.décadent, it. decadente, d. lat. cádens, -éntis, care cade, și pref. de-). Care decade: monarhie decadentă. Căruĭa-ĭ plac rafinăriile decadențeĭ: poet decadent, un decadent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
decadent, decadențisubstantiv masculin decadentă, decadentesubstantiv feminin
- 1. Adept al decadentismului. DN
etimologie:
- décadent DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.