2 definiții pentru debuclat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEBUCLA vb. tr. 1. a desface părul, buclele. 2. (electr.) a suprima într-o rețea buclată posibilitatea de alimentare cu energie electrică a unui consumator pe una din cele două căi de alimentare ale sale. (< fr. déboucler)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
debucla vb., ind. prez.1 sg. debuclez, 3 sg. și pl. debuclează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: debuclat
debuclat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
debuclare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)