O definiție pentru deambulare
Ortografice DOOM
deambulare s. f. (sil. de-am-), g.-d. art. deambulării
Intrare: deambulare
deambulare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||