3 definiții pentru deaferentare
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deaferentare (desp. de-a-) s. f., g.-d. art. deaferentării corectat(ă)
deaferentare (rar) (de-a-) s. f., g.-d. art. deaferentării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
deaferentare s. f. (sil. de-a-), g.-d. art. deaferentării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: deaferentare
deaferentare infinitiv lung
- silabație: de-a-
| infinitiv lung (IL113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||