5 definiții pentru dava (reclamație)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

davá2 sfa [At: AMIRAS, LET. III, 167/27 / V: dávă (Pl: ~ve) / Pl: (7) ~le, (8) ~dáve, ~vele / E: srb dava, tc dava] (Trî) 1 Proces. 2 (Pex) Ceartă. 3 (Pex) Necaz. 4 (Îe; după tc dava etmek) A face ~ A da în judecată. 5 (Reg; îe) A avea ~ (cu cineva) A se certa (cu cineva). 6 (Înv) Plângere. 7 (Olt; îf davă) Femeie căreia îi place să se certe.

DAVA s. f. (Mold.) Reclamație, proces. Toate gîlcevele și davalele tătarilor, cu cîte se acolisea ei de moldoveni, unii cerind robi, alții cai, boi si alte nenumărate de tot felul de dava, ... că davalele lor nu avea sfîrșit. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: tc. dava. Cf. p o n o s l u.

davá f. (turc. [d. ar.] dava). Sec. 18. Reclamațiune. V. dahie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dáva (-ále), s. f. – Plîngere, jalbă, acuzație în fața unui judecător. – Mr. dăvie. Tc. dava (Șeineanu, III, 45), cf. ngr. νταβᾶς, alb., bg., sb. dava. Sec. XVIII. – Der. davagilîc, s. n. (plîngere), din tc. davacilik; davagiu, s. m. (reclamant), din tc. davaci.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

davá s.f. (înv.) 1. reclamație, plângere. 2. femeie rea, cârcotașă.

Intrare: dava (reclamație)
dava (reclamație) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dava
  • davaua
plural
  • davale
  • davalele
genitiv-dativ singular
  • davale
  • davalei
plural
  • davale
  • davalelor
vocativ singular
plural