4 definiții pentru dava (reclamație)

davá2 sfa [At: AMIRAS, LET. III, 167/27 / V: dávă (Pl: ~ve) / Pl: (7) ~le, (8) ~dáve, ~vele / E: srb dava, tc dava] (Trî) 1 Proces. 2 (Pex) Ceartă. 3 (Pex) Necaz. 4 (Îe; după tc dava etmek) A face ~ A da în judecată. 5 (Reg; îe) A avea ~ (cu cineva) A se certa (cu cineva). 6 (Înv) Plângere. 7 (Olt; îf davă) Femeie căreia îi place să se certe.

dáva (-ále), s. f. – Plîngere, jalbă, acuzație în fața unui judecător. – Mr. dăvie. Tc. dava (Șeineanu, III, 45), cf. ngr. νταβᾶς, alb., bg., sb. dava. Sec. XVIII. – Der. davagilîc, s. n. (plîngere), din tc. davacilik; davagiu, s. m. (reclamant), din tc. davaci.

davá s.f. (înv.) 1. reclamație, plângere. 2. femeie rea, cârcotașă.

davá f. (turc. [d. ar.] dava). Sec. 18. Reclamațiune. V. dahie.

Intrare: dava (reclamație)
dava (reclamație)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dava davaua
plural davale davalele
genitiv-dativ singular davale davalei
plural davale davalelor
vocativ singular
plural