daul¹ sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 255 / V: ~ă sf / Pl: ~uri / E: tc davul] (Tcî) Tobă mare cu două membrane, specifică formațiilor de muzică turcească.

daulă sf vz daul¹

daul, instrument de percuție cu două membrane care se pun în vibrație prin lovirea cu un „ciocan” (băț ce are la un capăt un pămătuf mai tare sau mai moale, în funcție de tăria sunetului ce se urmărește a se obține). Este asemănător tobei* mari. Răspândit în Orientul Mijlociu, s-a întâlnit la noi în Dobrogea.