dacoromân, ~ă [At: SADOVEANU, O. XX, 613 / Pl: ~i, ~e / E: dac¹ + român] 1 smp Populație românească din nordul Dunării. 2-3 smf, a (Persoană) care aparține dacoromânilor (1). 4-5 smf, a (Om) originar din nordul Dunării. 6 sf Dialect vorbit de dacoromâni (1). 7 a (D. dialecte, graiuri) Care aparține dacoromânilor (1) Si: dacoromânesc (1). 8 a Privitor la dacoromâni (1) Si: dacoromânesc (2). 9 a Specific dacoromânilor (1) Si: dacoromânesc (3).

DACOROMÂN, -Ă s. m. și s. f. (< adj. dacoromân, -ă): 1. persoană care face parte din populația de limbă română din toate provinciile istorice ale României și din zonele limitrofe acesteia. Dacoromânii sunt urmașii direcți ai străromânilor (protoromânilor) din aceste zone de formare a poporului român. 2. Termenul de dacoromână este folosit de către lingviștii români pentru a desemna limba română (v.).