6 definiții pentru dăvăsit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dăvăsi v vz devăsi[1]

  1. În MDA2 nu există intrarea devăsi, la care se face trimitere. O variantă ar fi adevăsi. Ladislau Strifler

ADEVĂSI vb. 1. (Mold., Trans. N) A cheltui, a prăpădi. A: Să-ș adăvăsască toată vreamea sa petrecînd în călugărie. L SEC. XVII, 78r; cf. VARLAAM. C: Cu păcate spurcate îmi întinai sufletul și întru lene toată viață me o adevăsiiu. O, 55v. // B: cf. L ante 1693, 125r-125v. 2. (Mold.) A se extenua, a se istovi. Suindu-se în munte și adevăsîndu-se foarte și dobîndind boală de înflăciune, se cunoștea numai de pe graiu. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. odaveszni. Vezi și adevăsit, neadevăsit. Cf. pojivăi; bătogi, mîrșăvi, nemoști, vitioni, zămorî.

adăvăsésc v. tr. (cp. cu ung. távozni, a se depărta, távoztatni, a depărta, maĭ ales că în Trans. vest se zice tăvăsesc). Vechĭ. Trans. Mold. Risipesc, ruinez, prăpădesc (averea, sănătatea, o turmă, un popor). – Și azĭ în Trans. adăvăsesc și adevesesc. În Mold. maĭ vechĭ adevăsesc, ĭar azĭ (Btș.) dăvăsesc, stric, hrentuĭesc, deteriorez: mi s’a dăvăsit caru pe drumu cel răŭ. În Olt. (Vc.) dăvăsesc, risipesc, cheltuĭesc mult. V. hodorogesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

adevăsí, adevăsésc, vb. IV (înv.) a cheltui, a risipi, a consuma.

Intrare: dăvăsit
dăvăsit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăvăsit
  • dăvăsitul
  • dăvăsitu‑
  • dăvăsi
  • dăvăsita
plural
  • dăvăsiți
  • dăvăsiții
  • dăvăsite
  • dăvăsitele
genitiv-dativ singular
  • dăvăsit
  • dăvăsitului
  • dăvăsite
  • dăvăsitei
plural
  • dăvăsiți
  • dăvăsiților
  • dăvăsite
  • dăvăsitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)