dăscăleac - definiție și paradigmă | dexonline

info

3 definiții pentru dăscăleac

Explicative DEX

dăscăleac sm [At: POLIZU / Pl: ~ci / E: dascăl + -eac] (Înv) Dăscălaș (11).

DĂSCĂLEAC, dăscăleci, s. m. (Rar) Dăscălaș. – Din dascăl + suf. -eac.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de tavi
acțiuni
- link permalink

dăscălécĭ m. pl. tot așa (sufix slav). Munt. Iron. Dăscălaș.

Intrare: dăscăleac

dăscăleac substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M37)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	dăscăleac	dăscăleacul dăscăleacu‑
nominativ-acuzativ	plural	dăscăleci	dăscălecii
genitiv-dativ	singular	dăscăleac	dăscăleacului
genitiv-dativ	plural	dăscăleci	dăscălecilor
vocativ	singular	dăscăleacule dăscălece
vocativ	plural	dăscălecilor

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

dăscăleac, dăscălecisubstantiv masculin

1. rar Dăscălaș. DLRM

sinonime: dăscălaș

etimologie:

dascăl + -eac. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „dăscăleac”