4 definiții pentru dăinat dăinare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂINÁ, dăinez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) mișca încoace și încolo, a (se) balansa, a (se) legăna. – Onomatopee.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăiná vb. (sil. dăi-), ind. prez. 3 sg. dăineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂINÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dăiná (-néz, -át), vb. – (Trans.) A legăna, a balansa. – Var. (Mold.) dăinăi. Creație expresivă, ca dănănăi, bănănăi. Pare a fi același cuvînt ca dăinăi, vb. (Trans., a fredona). După Cihac, II, 90, din pol. dindać „a legăna”, ceh. dyndati „a legăna”, iar după același autor, II, 495, sensul de „a fredona” se explică prin mag. danolni.Der. dăinuș, s. n. (Trans., leagăn, balansoar); dăniuș, s. n. (pistă), cu numeroase var.: dărniuș, dîrdiuș, dîrliuș, tîrliuș, dîrdiiș, derde(l)uș (cf. Iordan, BF, VII, 230).

Intrare: dăinat
dăinat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăinat
  • dăinatul
  • dăinatu‑
  • dăina
  • dăinata
plural
  • dăinați
  • dăinații
  • dăinate
  • dăinatele
genitiv-dativ singular
  • dăinat
  • dăinatului
  • dăinate
  • dăinatei
plural
  • dăinați
  • dăinaților
  • dăinate
  • dăinatelor
vocativ singular
plural
dăinare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăinare
  • dăinarea
plural
  • dăinări
  • dăinările
genitiv-dativ singular
  • dăinări
  • dăinării
plural
  • dăinări
  • dăinărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)