2 definiții pentru dădăcit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dădăcit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: dădăci] 1 Dădăcire (1). 2 (Fam) Ocupare de o persoană adultă ca de un copil Si: dădăcire (2). 3 (Pex) Îndemnare. 4 (Pex) Dădăcire (4).
dădăcit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. ap. DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: dădăci] 1 (D. copii) Care este îngrijit de dădacă. 2 (D. persoane adulte) Care este îngrijit ca un copil. 3 (Pex) Îndrumat. 4 (Pex) Sfătuit insistent, până la plictiseală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: dădăcit
dădăcit adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)