4 definiții pentru dârât dârâre

dârất1 sn [At: MDA ms / V: ~rát / Pl: ~uri / E: dârî] (Pop) 1-2 Dârâre (1-2).

dârất2, -ă a [At: TEODORESCU, P.P. 91 / V: ~rát / Pl: ~ấți, ~e / E: dârî] (Pop; rar; d. iarbă, flori) Călcat și strivit în cursul deplasării.

DÎRÎ́, dîrắsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá vb. I (TEODORESCU, P. P. 67)

dârî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârăsc, 3 sg. dârăște, imperf. 3 sg. dârá; conj. prez. 3 sg. și pl. dâráscă

Intrare: dârât
dârât
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dârât dârâtul dârâ dârâta
plural dârâți dârâții dârâte dârâtele
genitiv-dativ singular dârât dârâtului dârâte dârâtei
plural dârâți dârâților dârâte dârâtelor
vocativ singular
plural
dârâre infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dârâre dârârea
plural dârâri dârârile
genitiv-dativ singular dârâri dârârii
plural dârâri dârârilor
vocativ singular
plural