opțiuni
  • info
7 definiții pentru căscăund (adj.)

Explicative DEX

CĂSCĂUND, -Ă, căscăunzi, -de, s. m. și f., adj. (Pop.) (Persoană) care își pierde vremea în zadar; (persoană) care dă dovadă de neglijență, de dezinteres; gură-cască, nătăfleț, zăpăcit. – Lat. *cascabundus.

căscăund, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. II, 54/1 / V: ~nt, căscăun / Pl: ~nzi, ~e / E: ml *cascabundus] 1-2 (Persoană) care cască gura la tot ceea ce vede, fără să înțeleagă sensul evenimentelor Si: boblete, hăbăuc, nătăfleț, nătărău, năuc, neghiob, prostănac, tândală, tont, zăpăcit, zevzec.

căscăúnd, -ă s. și adj. (d. căscăŭ cu term. din bolund). Munt. Căscăŭ.

❍CĂSCĂUIU adj. Olten. Mold. Zevzec, năuc, uituc; căscăund RV.-CRG. CIAUȘ. [comp. CĂSCĂUND].

CĂSCĂUN(D) adj. și sm. Care umblă cu gura căscată, care cască gura la tot ce vede și aude, fără însă să priceapă cele văzute sau auzite; neghiob: se arăta prostănac, pentru aceasta ei îI porecleau zicîndu-i căscăundul satului ISP.; Fi-vor teferi ori nebuni, ori zevzeci și căscăuni SPER. [lat. vulg. *chascabundus].

Ortografice DOOM

căscăund (pop.) adj. m., s. m., pl. căscăunzi; adj. f., s. f. căscăundă, pl. căscăunde

!căscăund (pop.) adj. m., s. m., pl. căscăunzi; adj. f., s. f. căscăundă, pl. căscăunde

Intrare: căscăund (adj.)
căscăund adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căscăund
  • căscăundul
  • căscăundu‑
  • căscăundă
  • căscăunda
plural
  • căscăunzi
  • căscăunzii
  • căscăunde
  • căscăundele
genitiv-dativ singular
  • căscăund
  • căscăundului
  • căscăunde
  • căscăundei
plural
  • căscăunzi
  • căscăunzilor
  • căscăunde
  • căscăundelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căscăund, căscăunzisubstantiv masculin
căscăundă, căscăundesubstantiv feminin
căscăund, căscăundăadjectiv

  • 1. popular (Persoană) care își pierde vremea în zadar; (persoană) care dă dovadă de neglijență, de dezinteres. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cască-gură gură-cască nătăfleț tont zăpăcit
    • format_quote Ei devin vagabonzii ulițelor, căscăunzii răspîntiilor, trîntorii cafenelelor. VLAHUȚĂ, O. A. 189. DLRLC
    • format_quote Ei îl porecleau zicîndu-i căscăundul satului. ISPIRESCU, L. 299. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.