5 definiții pentru căscăund (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂSCĂUND, -Ă, căscăunzi, -de, s. m. și f., adj. (Pop.) (Persoană) care își pierde vremea în zadar; (persoană) care dă dovadă de neglijență, de dezinteres; gură-cască, nătăfleț, zăpăcit. – Lat. *cascabundus.
căscăund, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. II, 54/1 / V: ~nt, căscăun / Pl: ~nzi, ~e / E: ml *cascabundus] 1-2 (Persoană) care cască gura la tot ceea ce vede, fără să înțeleagă sensul evenimentelor Si: boblete, hăbăuc, nătăfleț, nătărău, năuc, neghiob, prostănac, tândală, tont, zăpăcit, zevzec.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căscăúnd, -ă s. și adj. (d. căscăŭ cu term. din bolund). Munt. Căscăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căscăund (pop.) adj. m., s. m., pl. căscăunzi; adj. f., s. f. căscăundă, pl. căscăunde
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!căscăund (pop.) adj. m., s. m., pl. căscăunzi; adj. f., s. f. căscăundă, pl. căscăunde
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| adjectiv (A3) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
căscăund, căscăunzisubstantiv masculin căscăundă, căscăundesubstantiv feminin căscăund, căscăundăadjectiv
- 1. (Persoană) care își pierde vremea în zadar; (persoană) care dă dovadă de neglijență, de dezinteres. DEX '09 DLRLCsinonime: cască-gură gură-cască nătăfleț tont zăpăcit
- Ei devin vagabonzii ulițelor, căscăunzii răspîntiilor, trîntorii cafenelelor. VLAHUȚĂ, O. A. 189. DLRLC
- Ei îl porecleau zicîndu-i căscăundul satului. ISPIRESCU, L. 299. DLRLC
-
etimologie:
- *cascabundus DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.