cări vt [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: car¹] (D. cari) A roade lemnul.

CĂRI (-ăresc) vb. tr. A roade, a găuri (vorb. de cari): ce vierme neadormit îi cărește măduva osului? JIP..

cărí v. a roade, vorbind de cari (și fig.): ce vierme îi cărește măduva osului? [V. car, vierme].

cărésc (mă) v. refl. (d. car 1). Se zice de lemnele pe care le atacă cariĭ: stejaru se cărește.