opțiuni
  • info

8 definiții pentru căpuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPUIT, -Ă, căpuiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Care are de toate, prevăzut cu tot ce-i trebuie; încăpuit. – V. căpui.

CĂPUIT, -Ă, căpuiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Care are de toate, prevăzut cu tot ce-i trebuie; încăpuit. – V. căpui.

căpuit1 sn [At: PAMFILE, C. Ț. 287 / Pl: ~uri / E: căpui] 1-2 Căpuire1 (1-2).

căpuit2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: căpui] (Nob) Căpuire2.

căpuit3, ~ă a [At: (a. 1692) IORGA, S. D. 227 / Pl: ~iți, ~e / E: căpui] (Îrg) 1 Care este prevăzut cu tot ce este necesar Si: (înv) încăpuit2. 2-4 (D. oameni) Care are (traiul sau) viitorul asigurat. 5 (Spc; d. oameni) Căsătorit.

căpuit4, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: căpui] (Teh; d. nituri) Turtit la un capăt.

CĂPUIT, -Ă, căpuiți, -te, adj. (Rar) Care are de toate, prevăzut cu tot ce-i trebuie. Înainte însă de a pleca, împărăteasa, soția lui, îi dete un inel... îi dete și pe vizitiul curții, om vechi, credincios... Așa căpuit și pregătit de drum, plecă către satul unde trăiau părinții lui. ISPIRESCU, L. 104.

CĂPUIT, -Ă, căpuiți, -te, adj. (Rar) Care are de toate, prevăzut cu tot ce-i trebuie. [Var.: încăpuit, -ă adj.] – V. căpui.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căpuit, -ă, căpuiți, -te, adj. Tăiat, curățat de crengi. – Din căpuia.

Intrare: căpuit
căpuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpuit
  • căpuitul
  • căpuitu‑
  • căpuită
  • căpuita
plural
  • căpuiți
  • căpuiții
  • căpuite
  • căpuitele
genitiv-dativ singular
  • căpuit
  • căpuitului
  • căpuite
  • căpuitei
plural
  • căpuiți
  • căpuiților
  • căpuite
  • căpuitelor
vocativ singular — —
plural — —
încăpuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încăpuit
  • ‑ncăpuit
  • încăpuitul
  • încăpuitu‑
  • ‑ncăpuitul
  • ‑ncăpuitu‑
  • încăpuită
  • ‑ncăpuită
  • încăpuita
  • ‑ncăpuita
plural
  • încăpuiți
  • ‑ncăpuiți
  • încăpuiții
  • ‑ncăpuiții
  • încăpuite
  • ‑ncăpuite
  • încăpuitele
  • ‑ncăpuitele
genitiv-dativ singular
  • încăpuit
  • ‑ncăpuit
  • încăpuitului
  • ‑ncăpuitului
  • încăpuite
  • ‑ncăpuite
  • încăpuitei
  • ‑ncăpuitei
plural
  • încăpuiți
  • ‑ncăpuiți
  • încăpuiților
  • ‑ncăpuiților
  • încăpuite
  • ‑ncăpuite
  • încăpuitelor
  • ‑ncăpuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căpuit, căpuităadjectiv

  • 1. învechit regional Care are de toate, prevăzut cu tot ce-i trebuie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încăpuit
    • format_quote Înainte însă de a pleca, împărăteasa, soția lui, îi dete un inel... îi dete și pe vizitiul curții, om vechi, credincios... Așa căpuit și pregătit de drum, plecă către satul unde trăiau părinții lui. ISPIRESCU, L. 104. DLRLC
etimologie:
  • vezi căpui DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.