❍CĂLBAZĂ, CĂLBEAZĂ sf. 1 🐑 = GĂLBEAZĂ ¶ 2 Trans. Bucov. 🌿 Un fel de mușchiu ce crește prin locuri umede, pe fîntîni, pe ziduri și pietre, numit și „mușchiu-de-fîntînă” sau „fierea-pămîntului” (Marchantia polymorpha) (🖼 738).

GĂLBEAZĂ, Băn. Bucov. CĂLB(E)'AZĂ sf. 1 🐑 Boală molipsitoare a oilor, produsă de un vierme ce se găsește în ficat și în bășica fierii: Spune-i că turma toată zace de rea gălbează (ALX.); oile le-a dat, că intrase călbaza ’n ele (RET.) ¶ 2 🌿 CĂLBEAZĂ 2 [comp. alb. k ε l' b a z ε, g ε l' – b a z ε].