8 definiții pentru câștigătoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂȘTIGĂTOR, -OARE, câștigători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.). ♦ (Animal, îndeosebi cal) victorios într-o întrecere sportivă. 2. Adj. Care asigură câștigul, care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept. – Câștiga + suf. -ător.

CÂȘTIGĂTOR, -OARE, câștigători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.). ♦ (Animal, îndeosebi cal) victorios într-o întrecere sportivă. 2. Adj. Care asigură câștigul, care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept. – Câștiga + suf. -ător.

câștigător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: câștiga + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.) 3-4 smf, a (Animal, mai ales cal) victorios într-o întrecere sportivă. 5 a Care asigură câștigul. 6 a Care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept.

CÎȘTIGĂTOR, -oare, cîștigători, -oare, adj. 1. Care a obținut o superioritate asupra altuia într-o întrecere sau într-o emulație (în muncă, în sport etc.). Echipa cîștigătoare a cursei cicliste. (Substantivat) Cîștigătorii întrecerii. 2. Care asigură cîștigul, care dă dreptul la cîștig sau dovedește acest drept. Mama a citit multă vreme în ziar și lista loteriei, urmărind numerele cîștigătoare. PAS, Z.204. Aveți vreun bilet cîștigățor? CARAGIALE, O. I 349.

CÂȘTIGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) și substantival Care câștigă. 2) Care dă dreptul la câștig. Bilet ~. /a câștiga + suf. ~ător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

câștigător adj. m., s. m., pl. câștigători; adj. f., s. f. sg. și pl. câștigătoare

câștigător adj. m., s. m., pl. câștigători; adj. f., s. f. sg. și pl. câștigătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂȘTIGĂTOR adj., s. v. victorios. (~ într-o competiție.)

CÎȘTIGĂTOR adj., s. biruitor, izbînditor, învingător, triumfător, victorios. (~ într-o competiție.)

Intrare: câștigătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câștigătoare
  • câștigătoarea
plural
  • câștigătoare
  • câștigătoarele
genitiv-dativ singular
  • câștigătoare
  • câștigătoarei
plural
  • câștigătoare
  • câștigătoarelor
vocativ singular
  • câștigătoare
  • câștigătoareo
plural
  • câștigătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

câștigător, câștigătorisubstantiv masculin
câștigătoare, câștigătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.). DEX '09 DEX '98
    • format_quote Câștigătorii întrecerii. DLRLC
    • 1.1. Animal (îndeosebi cal) victorios într-o întrecere sportivă. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Câștiga + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.